ipocondrusubstantiv
i-po-con-dru
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care suferă de ipocondrie, adică are o teamă exagerată și nejustificată de boli, interpretând greșit senzațiile normale ale corpului.
„Bunicul meu este un ipocondru: crede că orice durere de cap este o boală gravă."
Gramatică
Adjectiv folosit și ca substantiv; feminin: ipocondră, plural: ipocondre.
Sinonime
bolnav imaginaripohondru (variantă mai puțin folosită)
Expresii și locuțiuni
a fi ipocondru — a avea tendința de a-și imagina boli sau de a exagera simptomele.
Etimologie
Din franceză hypocondre, care provine din grecescul hypochondrios (sub cartilajele coastelor), referindu-se la regiunea abdomenului unde se credea că se află originea melancoliei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început și cu 'o' după 'p': ipocondru. Nu confunda cu 'ipohondru' (variantă acceptată, dar mai rar folosită).