învinețiverb
în-vi-ne-ți
Definiții
verb intranzitiv
1A deveni vinețiu, a căpăta o culoare albăstruie (de obicei din cauza loviturilor, frigului sau a unei boli).
„De frig, buzele i-au învinețit."
verb tranzitiv
2A face să devină vinețiu; a provoca apariția unei vânătăi.
„Lovitura l-a învinețit la braț."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a învineți. Participiu: învinețit. Gerunziu: învinețind. Conjugare parțială: eu învinețesc, tu învinețești, el/ea învinețește, noi învinețim, voi învinețiți, ei/ele învinețesc.
Antonime
a se însănătoșia se vindeca
Expresii și locuțiuni
a-i învineți cuiva ochii — a lovi pe cineva la ochi, provocând o vânătaie
Etimologie
Din prefixul în- + vineț (adjectiv, 'vinețiu') + sufix verbal -i.
Se scrie corect: Se scrie cu „î” la început și cu „ți” la final, nu „învineți” cu „i” după „ț” (greșit: învinețî). Atenție la diacritice: î, ț.