învățământsubstantiv
în-vă-ță-mânt
Definiții
substantiv neutru
1Sistemul organizat de instruire și educație a tinerilor și adulților, cuprinzând școli, universități și alte instituții de formare.
„Învățământul românesc a trecut prin multe reforme."
substantiv neutru
2Activitatea de a transmite cunoștințe și deprinderi; procesul de învățare și predare.
„Învățământul la distanță a devenit popular în ultimii ani."
Gramatică
Se scrie cu â în interior, nu cu î. Pluralul este rar folosit, dar corect.
Antonime
ignoranțăanalfabetism
Expresii și locuțiuni
învățământ obligatoriu — Perioada de școlarizare pe care legea o impune tuturor copiilor.
învățământ superior — Studiile universitare, desfășurate în facultăți și universități.
Etimologie
Din verbul a învăța + sufixul -ământ, după modelul slav sau latin.
Se scrie corect: Se scrie corect 'învățământ' cu 'â' după 'vă', nu 'învățămînt' sau 'învățămant'.