întunecosadjectiv
în-tu-ne-cos
Definiții
adjectiv
1Care este lipsit de lumină, întunecat; care este sumbru, posomorât.
„Pădurea întunecoasă părea să ascundă tot felul de pericole."
adjectiv
2Figurat: care este trist, mohorât, fără veselie.
„După ce a pierdut meciul, avea o privire întunecoasă."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: întunecos (masc. sg.), întunecoasă (fem. sg.), întunecoși (masc. pl.), întunecoase (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
vreme întunecoasă — vreme mohorâtă, acoperită de nori
gânduri întunecoase — gânduri triste, negre
Etimologie
Din întuneca + sufixul -os, derivat din latinescul *intunecosus.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior, nu cu î: întunecos, nu întunecos (greșit: intunecos).