întroieniverb
în-tro-ie-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi cu troiene, a îngropa în zăpadă adunată de vânt
„Viscolul a întroienit drumul spre sat."
verb reflexiv
2a se umple de zăpadă, a rămâne blocat în troiene
„Mașina s-a întroienit în mijlocul câmpiei."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forme: întroienesc, întroienește, întroienit; participiul: întroienit
Sinonime
îngropa în zăpadăacoperi cu zăpadăastupa cu troiene
Expresii și locuțiuni
a fi întroienit — a fi blocat sau acoperit complet de zăpadă
Etimologie
din prefixul în- + troian (grămadă de zăpadă), de origine slavă
Se scrie corect: Se scrie întotdeauna cu â (nu cu î) după prefixul în-: întroieni, nu întroieni (greșit).