întețiverb
în-te-ți
Definiții
verb tranzitiv
1a face ceva mai des, mai intens sau mai rapid; a accelera, a intensifica
„Ploaia și-a întețit căderea spre seară."
verb reflexiv
2a deveni mai frecvent, mai intens sau mai rapid
„Bătăile inimii i s-au întețit de emoție."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La prezent: eu întețesc, tu întețești, el întețește. La perfect compus: am întețit. Participiu: întețit.
Expresii și locuțiuni
a-și înteți pașii — a merge mai repede, a grăbi mersul
Etimologie
Din slavona veche *intetiti* sau din latină *intentare*, cu influență slavă; legat de 'înt' (frecvență, intensitate).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ți' la final, nu 'înteti' sau 'întețî'. Atenție la diacritice: î n t e ț i.