interzisadjectiv
in-ter-zis
Definiții
adjectiv
1Care nu este permis, oprit prin reguli sau lege.
„Fumatul este interzis în incinta școlii."
adjectiv
2Care este exclus de la o activitate sau de la un drept.
„El a fost interzis de la concurs pentru comportament necorespunzător."
substantiv neutru
3Lucru sau acțiune care nu este permisă.
„În acest joc, interzisul este să trișezi."
Gramatică
Plural
interziși (masculin), interzise (feminin/neutru)
Articulat
interzisul (substantiv)
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a interzice'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Sinonime
opritnepermisprohibiteexclus
Expresii și locuțiuni
a fi interzis cu desăvârșire — a fi complet oprit, fără excepții
Etimologie
Din verbul 'a interzice', derivat din latinescul 'interdicere' (a opri, a interpune).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la final, nu cu 's'. Atenție la forma de plural: 'interziși' (nu 'interziși' cu 'ș'? corect este 'interziși' cu 'ș' după 'z'? De fapt, 'interziși' este corect, dar se pronunță 'inter-ziși'.