interogativadjectiv
in-te-ro-ga-tiv
Definiții
adjectiv
1Care exprimă o întrebare sau are forma unei întrebări; folosit pentru a interoga.
„Propoziția interogativă se termină cu semnul întrebării."
adjectiv
2Care se referă la cuvintele sau construcțiile folosite pentru a pune întrebări (în gramatică).
„Pronumele interogative includ 'cine', 'ce', 'care'."
Gramatică
Plural
interogativi (masculin), interogative (feminin/neutru)
Adjectiv variabil cu 4 forme: interogativ, interogativă, interogativi, interogative. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Sinonime
întrebătorinterogatorîntrebător
Expresii și locuțiuni
propoziție interogativă — Propoziție care exprimă o întrebare, având intonație specifică și semnul întrebării la final.
pronume interogativ — Pronume folosit pentru a introduce o întrebare (ex: cine, ce, care).
Etimologie
Din franceză 'interrogatif', care provine din latină 'interrogativus', de la 'interrogare' (a întreba).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'g' (interogativ), nu 'interoghativ' sau 'interogativ' cu 'h'.