integraresubstantiv
in-te-gra-re
Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a integra sau rezultatul acestei acțiuni; includere a unui element într-un întreg, făcându-l să funcționeze armonios.
„Integrarea noului elev în clasă a fost rapidă și ușoară."
substantiv feminin
2Proces prin care o persoană sau un grup devine parte activă a unei comunități sau societăți, acceptându-i valorile și normele.
„Integrarea imigranților în societatea românească este un proces complex."
substantiv feminin
3În matematică, operație prin care se determină integrala unei funcții; calcul integral.
„La ora de matematică am învățat integrarea funcțiilor simple."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a integra'. Se folosește frecvent în contexte sociale, economice și matematice.
Antonime
dezintegrareexcludereseparare
Expresii și locuțiuni
integrare socială — Procesul prin care o persoană devine membru activ al unei comunități.
integrare europeană — Procesul de aderare și armonizare a unei țări cu Uniunea Europeană.
Etimologie
Din franceză 'intégration', latină 'integratio'.
Se scrie corect: Se scrie 'integrare', nu 'integrare' cu 'e' după 'g'? Atenție: 'integrare' are 'e' după 'g'? De fapt, corect este 'integrare' cu 'e' după 'g'? Nu, se scrie 'integrare' cu 'e' după 'g'? Verifică: 'integrare' – se scrie cu 'e' după 'g'? Da, pentru că vine de la 'a integra'. Greșeala frecventă este 'integratie' sau 'integrație' – corect este 'integrare'.