Definiții
verb tranzitiv
1a face să se afunde sau să rămână blocat în nămol, în noroi
„Ploaia torențială a înnămolit mașina pe drumul de țară."
verb reflexiv
2a se afunda sau a rămâne blocat în nămol, în noroi
„Oile s-au înnămolit în mlaștină și au fost scoase cu greu."
verb figurat
3a rămâne blocat într-o situație dificilă sau într-o activitate monotonă, fără progres
„După ani de muncă repetitivă, s-a înnămolit în rutină și nu mai avea nicio inițiativă."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a. Forme: eu înnămolesc, tu înnămolești, el înnămolește, noi înnămolim, voi înnămoliți, ei înnămolesc. Participiul: înnămolit. Gerunziul: înnămolind.