inhibitivadjectiv
i-nhi-bi-tiv
Definiții
adjectiv
1Care are proprietatea de a inhiba, de a împiedica sau de a frâna o acțiune, un proces sau o funcție.
„Substanța are un efect inhibitor asupra dezvoltării bacteriilor."
adjectiv
2Referitor la inhibiție, care produce inhibiție (în psihologie sau fiziologie).
„Mecanismele inhibitorii ale creierului controlează impulsurile."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: inhibitivă, plural: inhibitorii/inhibitive.
Expresii și locuțiuni
factor inhibitor — element care blochează sau reduce o reacție sau un proces
Etimologie
Din franceză inhibiteur, latină inhibitus (a împiedica).
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' după 'i': inhibitor, nu 'inibitiv'. Atenție la grupul 'hi'.