înfumuraverb
în-fu-mu-ra
Definiții
verb reflexiv
1a deveni mândru, a se semeți, a se lăuda cu ceva
„Nu te înfumura cu notele bune, că mâine poți lua o notă mică."
verb reflexiv
2a se umfla în pene, a se considera superior altora
„Se înfumura de parcă ar fi cel mai deștept din clasă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv. Forme: eu mă înfumur, tu te înfumuri, el se înfumură. Participiul: înfumurat.
Sinonime
a se semeția se mândria se lăudaa se fuduli
Antonime
a se smeria se umilia fi modest
Expresii și locuțiuni
a se înfumura ca curcanul — a se comporta cu o mândrie exagerată și ridicolă
Etimologie
Din latină *infumare (a umple de fum), cu sens figurat de a se umfla de mândrie.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'u' după 'f': în-fu-mu-ra. Nu confunda cu 'înfumura' (greșit) sau 'înfumura' (greșit).