înfățaverb
în-fă-ța
Definiții
verb tranzitiv
1a prezenta sau a arăta pe cineva sau ceva într-o anumită lumină sau aspect; a înfățișa
„El a înfățat problema ca fiind foarte simplă."
verb reflexiv
2a apărea, a se arăta într-un anumit fel
„Situația se înfăța destul de complicată."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu forme regulate. La prezent: înfăț, înfăți, înfăță, înfățăm, înfățați, înfăță. Participiul: înfățat. Se folosește mai rar decât sinonimul 'înfățișa'.
Expresii și locuțiuni
a se înfăța în fața cuiva — a apărea înaintea cuiva, a se prezenta
Etimologie
Din latină *infatiare, de la facies (față).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'f', nu cu 'a' (înfăța, nu înfața). Atenție la diacritice: â și ă.