infanticidsubstantiv
in-fan-ti-cid
Definiții
substantiv neutru
1Omorârea unui copil (de obicei un nou-născut) de către părinți sau alte persoane.
„Infanticidul este o crimă gravă pedepsită de lege."
Gramatică
Se folosește mai ales la singular; pluralul este rar.
Sinonime
ucidere de copilpruncucidere
Antonime
naștereprocreare
Etimologie
Din franceză infanticide, din latină infans (copil) + -cidium (ucidere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'c', nu 'infanticid' cu 'c' dublu. Atenție la silabație: in-fan-ti-cid.