indusadjectiv
in-dus
Definiții
adjectiv
1Care a fost determinat, împins sau convins să facă ceva; care a fost provocat sau cauzat.
„El a fost indus în eroare de informațiile false."
adjectiv
2Care a fost produs sau generat printr-un proces fizic sau electric (despre curenți, fenomene).
„Curentul indus se obține prin mișcarea unui conductor într-un câmp magnetic."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a induce'. Se folosește și ca adjectiv. Feminin: indusă, plural: induse.
Antonime
descurajatopritîmpiedicat
Expresii și locuțiuni
a fi indus în eroare — a fi înșelat, a fi făcut să creadă ceva fals
Etimologie
Din latină 'inducere' (a aduce înăuntru, a conduce), prin franceză 'induire'.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' la final, nu 'z'. Atenție: 'indus' (participiu) vs 'indus' (popor antic, scris cu majusculă).