înduioșătoradjectiv
în-du-io-șă-tor
Definiții
adjectiv
1Care provoacă emoție, milă sau compasiune; care mișcă sufletește.
„Filmul despre copiii orfani a fost atât de înduioșător încât toată lumea a plâns."
adjectiv
2Care exprimă sau dezvăluie o sensibilitate emoțională profundă, adesea prin gesturi sau cuvinte.
„Discursul ei de mulțumire a fost înduioșător și sincer."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: feminin singular – înduioșătoare; masculin plural – înduioșători; feminin plural – înduioșătoare.
Expresii și locuțiuni
a fi înduioșător — a stârni emoție sau milă prin comportament sau prin vorbe
Etimologie
Derivat din verbul 'a înduioșa', care provine de la 'duioșie' (sensibilitate, emoție), cu sufixul '-ător'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ș' după 'o': înduioșător. Nu confunda cu 'înduioșat' (participiul verbului) sau cu 'înduioșare' (substantiv).