îndobitociverb
în-do-bi-toci
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să devină prost, a-l face să-și piardă inteligența sau judecata.
„Televizorul poate îndobitoci copiii dacă se uită prea mult."
verb reflexiv
2A deveni prost, a-și pierde capacitatea de a gândi clar.
„S-a îndobitocit de la atâta joc pe calculator."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: îndobitocesc, îndobitocești, îndobitocește, îndobitocim, îndobitociți, îndobitocesc. Participiul: îndobitocit. Gerunziu: îndobitocind.
Expresii și locuțiuni
a se îndobitoci de-a binelea — a deveni complet prost, a-și pierde orice urmă de inteligență
Etimologie
Format din prefixul 'în-' + 'dobitoc' (animal prost) + sufixul '-i'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'i' la final, nu 'îndobitoci' cu 'â'.