încruciverb
în-cru-ci
Definiții
verb tranzitiv
1A pune sau a aranja două sau mai multe lucruri astfel încât să se taie sau să se intersecteze, formând o cruce.
„Încrucișează firele pentru a face un nod."
verb reflexiv
2A se întretaia, a se intersecta (despre linii, drumuri, priviri).
„Privirile lor se încrucișară în tăcere."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana a II-a singular, imperativ, de la infinitivul 'a încrucișa'. Se folosește și ca formă de persoana a II-a singular, prezent, indicativ (tu încruci).
Sinonime
intersecteazăîntretaieîmpletește
Expresii și locuțiuni
a încrucișa brațele — a rămâne pasiv, a nu face nimic
a încrucișa privirile — a se uita unul la altul, a-și întâlni privirile
Etimologie
Din latină *incruciare, de la crux, crucis (cruce).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ci' la final, nu 'încruciș' sau 'încruci'. Atenție la diacritice: î, â.