încredeverb
în-cre-de
Definiții
verb reflexiv
1a avea încredere în cineva sau în ceva; a se bizui, a se baza pe cineva sau pe ceva.
„Mă încred în tine că vei rezolva problema."
Gramatică
Verb reflexiv de conjugarea a III-a (încrede, se încrede, încrezut). Se conjugă cu pronume reflexiv: mă încred, te încrezi, se încrede, ne încredem, vă încredeți, se încred. Participiul: încrezut.
Sinonime
se bizuise bazase încredese încrede în
Antonime
se îndoise temese neîncrede
Expresii și locuțiuni
a se încrede în cineva — a avea încredere deplină în cineva
Etimologie
Din latină *incredere (a crede în), format din in- + credere.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: 'încrede', nu 'increde'. Atenție la diacritice: 'încrede' cu â după n.