Definiții
verb tranzitiv
1a întinde ceva (un mușchi, o coardă, un arc) făcându-l tare și rigid; a tensiona
„Își încordează mușchii înainte de competiție."
verb reflexiv
2a se întinde, a deveni rigid (despre mușchi, corp); a se concentra intens asupra a ceva
„Se încordează să audă ce se vorbește în camera alăturată."
verb tranzitiv
3a întinde o coardă sau un arc pentru a trage cu el
„Arcașul a încordat arcul și a țintit."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La prezent: încordez, încordezi, încordează. Participiul: încordat. Gerunziul: încordând.
Etimologie
Din latină *incordare, de la corda (coardă), prin intermediul francezului encorder sau direct din latină.