incompetențăsubstantiv
in-com-pe-ten-ță
Definiții
substantiv feminin
1Lipsa capacității sau a cunoștințelor necesare pentru a face ceva corect sau eficient.
„Incompetența lui la matematică l-a făcut să piardă examenul."
substantiv feminin
2Calitatea unei persoane de a nu fi potrivită pentru o anumită sarcină sau funcție.
„Incompetența managerului a dus la falimentul firmei."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar întâlnit.
Sinonime
nepricepereincapacitateneștiințăineficiență
Expresii și locuțiuni
a da dovadă de incompetență — a arăta că nu este capabil să facă ceva
Etimologie
Din franceză 'incompétence', compus din prefixul 'in-' (negație) și 'competență'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'in-' la început și cu 'ță' la final, nu 'incompetența' fără diacritice. Atenție la dubla 'n' și la 'ț'.