incoerentadjectiv
in-co-e-rent
Definiții
adjectiv
1Care nu are coerență, logică sau legătură între idei; lipsit de sens sau de claritate.
„Discursul lui a fost atât de incoerent încât nimeni nu a înțeles ce voia să spună."
adjectiv
2Despre vorbire sau scriere: fragmentat, fără continuitate, greu de urmărit.
„Propozițiile incoerente din eseul său i-au scăzut nota."
Gramatică
Gen
masculin/neutru (feminin: incoerentă)
Număr
singular (plural: incoerenți, incoerente)
Plural
incoerenți (masc.), incoerente (neutru/fem.)
Articulat
incoerentul (masc. sg.), incoerenta (fem. sg.)
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Grad de comparație: mai incoerent, cel mai incoerent.
Expresii și locuțiuni
vorbire incoerentă — vorbire lipsită de logică, cu idei rupte, specifică unor stări de confuzie sau boală
Etimologie
Din franceză incohérent, latină incohaerens, -entis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'in-' la început, nu 'incoerant' sau 'incoerint'. Atenție la diftongul 'ea' din 'incoerent'.