încărunțiverb
în-că-run-ți
Definiții
verb reflexiv
1A deveni cărunt, a începe să ai părul alb sau grizonat.
„Bunicul a început să se încărunțească la tâmple."
verb tranzitiv
2A face ca părul cuiva să devină alb sau gri (mai rar folosit).
„Anii grei l-au încărunțit prematur."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv și tranzitiv. Forme: eu încărunțesc, tu încărunțești, el încărunțește. Participiul: încărunțit. Gerunziu: încărunțind.
Expresii și locuțiuni
a încărunți la tâmple — a începe să ai primele fire albe la tâmple, semn al maturizării
Etimologie
Din prefixul în- + cărunt (de origine slavă sau latină, cf. latină canutus).
Se scrie corect: Se scrie cu â după c, nu cu î: încărunți, nu încărunti. Atenție la diacritice: â și ă.