încartirui - definiție, sinonime, exemple

DEX › încartirui

încartiruiverb

în-car-ti-ru-i

Definiții

verb tranzitiv

1A așeza trupe militare într-o localitate sau într-o clădire pentru a locui temporar; a caza soldați.

„Comandantul a ordonat să încartiruiască soldații în casele din sat."

Verb de conjugarea a IV-a, la infinitiv lung: încartiruire. Participiu: încartiruit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.

dezcartiruievacua

Din franceză 'encartonner' (influențat de 'cartier'), sau din neogreacă 'enkartiró'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'în' la început și cu 'ui' la final, nu 'încartirui' fără 'n'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.