încăpățânaverb
în-că-pă-țâ-na
Definiții
verb reflexiv
1A se menține cu încăpățânare într-o idee, hotărâre sau atitudine, refuzând să cedeze sau să asculte de alții.
„El se încăpățânează să meargă pe jos, deși plouă."
verb tranzitiv (rar)
2A face pe cineva să devină încăpățânat sau a-l determina să persiste într-o atitudine.
„Nu-l încăpățâna cu argumentele tale, că nu te ascultă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv (mă încăpățânez, te încăpățânezi, se încăpățânează) și tranzitiv (a încăpățâna pe cineva). Participiul: încăpățânat. Gerunziu: încăpățânând.
Sinonime
a se îndârjia se încăpățânaa se încruntaa se împotrivia se încăpățâna
Antonime
a cedaa se supunea se înduplecaa se răzgândi
Expresii și locuțiuni
a se încăpățâna ca un catâr — A fi extrem de încăpățânat, refuzând orice compromis.
Etimologie
Din slavonă (a se) kopatiti sau din încăpățânat (derivat din cap), cu sufixul -âna.
Se scrie corect: Se scrie cu â după ț: încăpățâna, nu 'încăpățina' (cu i).