înavuțiverb
î-na-vu-ți
Definiții
verb reflexiv
1A deveni bogat, a-și spori averea sau bunăstarea materială.
„După ani de muncă, familia s-a înavuțit considerabil."
verb tranzitiv
2A face pe cineva bogat, a spori averea cuiva.
„Comerțul cu mirodenii i-a înavuțit pe negustori."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv și tranzitiv. La persoana a II-a singular, forma este 'tu te înavuțești' (prezent), iar la imperativ: 'înavuțește-te!'.
Expresii și locuțiuni
a se înavuți pe spinarea cuiva — a se îmbogăți exploatând munca sau resursele altora
Etimologie
Din prefixul 'în-' + adjectivul 'avuț' (bogat), derivat din latină 'habutus'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ți' la final, nu 'înavuți' cu 'i' după 'ț' (greșit: 'înavuții').