împrietiniverb
îm-prie-ti-ni
Definiții
verb reflexiv
1A deveni prieten cu cineva; a stabili o relație de prietenie.
„S-a împrietenit cu noul coleg de bancă."
verb tranzitiv
2A face ca două persoane să devină prietene; a apropia pe cineva de altcineva.
„Profesoara i-a împrietenit pe cei doi elevi timizi."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, reflexiv și tranzitiv. Se conjugă: eu mă împrietenesc, tu te împrietenești, el se împrietenește. Participiul: împrietenit.
Sinonime
a se apropiaa se lega dea se împrieteni
Antonime
a se certaa se învrăjbia se dușmăni
Expresii și locuțiuni
a se împrieteni cu cineva — a deveni prieten cu cineva
Etimologie
Din prefixul îm- + prieten (din slavă prijatelj) + sufixul -i.
Se scrie corect: Se scrie cu î la început și cu doi i la final: împrietini. Greșeală frecventă: 'împrieteni' (cu e), dar forma corectă este cu i.