împricinaverb
îm-pri-ci-na
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să fie implicat într-un proces sau într-o judecată; a chema în judecată
„Avocatul a împricinat-o pe vecina pentru daună."
verb reflexiv
2a deveni parte într-un proces, a se judeca cu cineva
„S-a împricinat cu fratele său pentru moștenire."
Gramatică
Conjugare: a împricina, împricinez, împricinează, împricinând. Participiu: împricinat. Formează substantivul 'împricinat' (persoană implicată într-un proces).
Sinonime
judecachema în judecatăpricini
Expresii și locuțiuni
a se împricina cu cineva — a avea un conflict judecat în instanță
Etimologie
Din slavă veche 'pričina' (cauză, pricină), cu prefixul 'îm-'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'îm-' la început, nu 'in-' sau 'împricina' cu un singur 'i'. Atenție la diacritice: împricina, nu impricina.