impertinentadjectiv
im-per-ti-nent
Definiții
adjectiv
1Care se poartă obraznic, lipsit de respect față de persoanele mai în vârstă sau în autoritate.
„Copilul impertinent a răspuns obraznic profesorului."
adjectiv
2Care depășește limitele bunului simț, fiind necuviincios sau jignitor.
„Observația lui impertinentă a stârnit indignarea tuturor."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: impertinentă, plural: impertinente. Adverb: impertinent.
Expresii și locuțiuni
a fi impertinent — a se purta obraznic, fără respect
Etimologie
Din franceză impertinent, latină impertinens, -entis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'm' și cu 'e' după 't': impertinent, nu 'impertinant'.