împătimiverb
îm-pă-ti-mi
Definiții
verb reflexiv
1a se dedica cu pasiune și intensitate unei activități, idei sau persoane; a deveni un adept fervent
„El s-a împătimit de șah încă din copilărie."
verb tranzitiv
2a face pe cineva să devină pasionat sau entuziast pentru ceva
„Profesorul a reușit să-i împătimească pe elevi pentru literatură."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, reflexiv (mă împătimesc, te împătimești, se împătimește) și tranzitiv. Participiul: împătimit. Gerunziu: împătimind.
Sinonime
a se pasionaa se dedicaa se entuziasmaa se fanatiza
Antonime
a se răcia se detașaa fi indiferent
Expresii și locuțiuni
a fi împătimit după ceva — a fi extrem de pasionat de ceva
Etimologie
Din latină *impetere* sau din slavă, prin intermediul cuvântului 'patimă' (suferință, pasiune).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în a doua silabă: împătimi, nu 'impătimi' sau 'împatimi'.