împăratsubstantiv
îm-pă-rat
Definiții
substantiv masculin
1Monarh care conduce un imperiu, de obicei cu titlu ereditar; suveran al unui imperiu.
„Împăratul Traian a cucerit Dacia."
substantiv masculin
2Persoană care deține o putere absolută sau care se comportă autoritar într-un domeniu.
„El se crede împărat în propria casă."
Gramatică
Forma de plural: împărați; articulat hotărât: împăratul; vocativ: împărate.
Expresii și locuțiuni
a trăi ca un împărat — a trăi în belșug și lux
împăratul e gol — adevărul este ascuns, dar se descoperă
Etimologie
Din latină imperator, imperatoris, prin intermediul slavonei sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu â după m: împărat, nu 'impărat' sau 'împărat' cu i scurt.