imobilsubstantiv
i-mo-bil
Definiții
substantiv neutru
1Bun material care nu poate fi mutat dintr-un loc în altul, cum ar fi un teren sau o clădire.
„Familia noastră deține un imobil în centrul orașului."
adjectiv
2Care nu se mișcă, care este fix sau nemișcat.
„Statuia a rămas imobilă în piață timp de zeci de ani."
Gramatică
Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (imobil, imobilă, imobili, imobile).
Sinonime
clădireproprietateconstrucțiefixnemiscat
Expresii și locuțiuni
piață imobiliară — Ansamblul tranzacțiilor cu terenuri și clădiri.
bun imobil — Teren sau construcție considerată proprietate.
Etimologie
Din franceză immeuble, latină immobilis (nemiscat).
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' la început: imobil, nu 'imobil' cu un singur 'i' sau 'imobil' cu 'e'.