îmbuteliaverb
îm-bu-te-li-a
Definiții
verb tranzitiv
1A turna un lichid (de obicei vin, apă sau alte băuturi) în sticle, de obicei pentru a fi păstrat sau vândut.
„Fermierul îmbuteliază vinul produs în podgoria sa."
verb tranzitiv
2A pune un lichid în recipiente mici, închise ermetic, pentru conservare.
„La fabrică, sucul de fructe este îmbuteliat în sticle de sticlă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -el- (îmbuteliez, îmbuteliezi, îmbuteliază). Participiul: îmbuteliat. Gerunziu: îmbuteliind.
Sinonime
a sticlaa împlini sticlea pune în sticle
Expresii și locuțiuni
a îmbutelia aer — a face ceva inutil, a pierde timpul
Etimologie
Din franceză embouteiller, după modelul românesc cu prefixul îm- și sufixul -a.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'e' după 'l' (îmbutelia), nu 'îmbuteleia' sau 'îmbutea'.