îmburdaverb
îm-bur-da
Definiții
verb reflexiv
1a se juca zgomotos, a se zbengui, a se tăvăli (de obicei despre copii sau animale)
„Copiii se îmburdau prin iarbă, râzând cu poftă."
verb tranzitiv
2a împinge sau a răsturna pe cineva/ceva, a face să cadă
„Vântul puternic a îmburdat gardul vechi."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu forme reflexive și tranzitive. La persoana a III-a singular: se îmburdă / îmburdă. Participiul: îmburdat.
Sinonime
a se zbenguia se tăvălia se hârjonia se jucaa se rostogoli
Antonime
a sta liniștita se odihni
Expresii și locuțiuni
a se îmburda de râs — a râde în hohote, a se prăpădi de râs
Etimologie
Probabil de la slavul 'burda' (a se tăvăli) sau formație expresivă din română.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'â' în interior: îmburda. Nu confunda cu 'îmborda' (a împinge).