îmbuibatadjectiv
îm-bui-bat
Definiții
adjectiv
1Care este sătul peste măsură, îndopat cu mâncare; care mănâncă mult și lacom.
„După sărbători, pisica era îmbuibată de la resturile de pe masă."
adjectiv
2Figurat: care este plin de sine, îngâmfat, satisfăcut exagerat de propria persoană.
„Directorul vorbea cu un aer îmbuibat, de parcă ar fi știut totul."
Gramatică
Adjectiv participial de la verbul 'a îmbuiba'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme feminine: îmbuibată (singular), îmbuibate (plural).
Expresii și locuțiuni
a fi îmbuibat de mâncare — a fi sătul până la refuz, a nu mai putea mânca
Etimologie
Din verbul 'a îmbuiba', format de la 'buibă' (variantă regională pentru 'burtă'), cu prefixul 'îm-'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'i' după 'b': îmbuibat, nu 'îmbuibat' sau 'îmbuibat'.