îmblânzitorsubstantiv
îm-blân-zi-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care dresează animale sălbatice sau feroce, făcându-le blânde și ascultătoare.
„Îmblânzitorul de lei a intrat în cușcă cu biciul și scaunul."
substantiv masculin
2Persoană care calmează sau domolește pe cineva sau ceva, aducând pace și liniște.
„El a fost îmblânzitorul furiei mulțimii prin vorbele sale blânde."
Gramatică
Formează femininul: îmblânzitoare. Se conjugă ca un substantiv obișnuit de gen masculin cu plural în -i.
Sinonime
dresordomesticitorîmblânzitor de animale
Expresii și locuțiuni
îmblânzitor de fiare — Persoană care dresează animale sălbatice, de obicei în circ.
Etimologie
Derivat din verbul 'a îmblânzi' (a face blând) + sufixul '-tor', care indică agentul acțiunii.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'â' în interior: îmblânzitor. Nu confunda cu 'îmblanzitor' (fără â).