îmbelșuga - definiție, sinonime, exemple

DEX › îmbelșuga

îmbelșugaverb

îm-bel-șu-ga

Definiții

verb tranzitiv

1A face să fie din belșug, a umple din abundență, a îmbogăți.

„Ploaia a îmbelșugat recoltele din toată regiunea."

verb reflexiv

2A deveni abundent, a se îmbogăți, a se umple de bunuri.

„După ani de muncă, familia s-a îmbelșugat."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: îmbelșughez, îmbelșughezi, îmbelșughează. Participiul: îmbelșugat.

a îmbelșuga pământul — a face pământul roditor, a-l face să producă din belșug

Din prefixul îm- + belșug (din slavă), cu sufix verbal -a.

Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ș' după 'l': îmbelșuga. Nu confunda cu 'îmbelșugat' (adjectiv).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.