ieftinadjectiv
ief-tin
Definiții
adjectiv
1Care costă puțin, care se vinde la un preț scăzut; opusul lui scump.
„Am cumpărat o carte ieftină de la librărie."
adjectiv
2Care are o calitate inferioară, de proastă calitate (adesea cu sens depreciativ).
„Materialul acesta este ieftin, se rupe repede."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: ieftin, ieftină, ieftini, ieftine. Grad de comparație: mai ieftin, cel mai ieftin.
Expresii și locuțiuni
a fi ieftin la vorbă — a vorbi mult și fără rost, a promite ușor
a scăpa ieftin — a scăpa cu o pedeapsă ușoară sau cu consecințe minore
Etimologie
Din slavă (veche) 'jeftinŭ' sau din bulgară 'евтин' (evtin), cu sensul de 'cu preț mic'.
Se scrie corect: Se scrie 'ieftin', nu 'ieften' sau 'ieftin' cu 'e' după 'i' – atenție la diftongul 'ie'.