hotarnicsubstantiv
ho-tar-nic
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care stabilește sau verifică hotarele (limitele) unei proprietăți, mai ales în mediul rural.
„Hotarnicul a măsurat terenul dintre cele două ferme."
adjectiv
2Care se referă la hotar, la graniță; de la margine, de la limită.
„Piatra hotarnică marchează limita dintre cele două sate."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'hotarnicii'. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr: hotarnic, hotarnică, hotarnici, hotarnice.
Expresii și locuțiuni
piatră hotarnică — Piatră sau marcaj care indică limita unei proprietăți.
Etimologie
Din slavă (veche) 'hotarĭnikŭ', derivat din 'hotar' (graniță, limită).
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu un singur 'r': hotarnic, nu 'hotarnic' cu 'rr' sau 'hhotarnic'.