hipocoristicadjectiv
hi-po-co-ris-tic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la un nume sau o formă de alintare, folosită pentru a exprima afecțiune sau familiaritate.
„Formele hipocoristice ale numelui Maria sunt Mia, Rica sau Măriuca."
substantiv neutru
2Cuvânt sau formă diminutivală folosită ca alintare, de obicei pentru nume proprii.
„„Ion” are hipocoristice ca „Ionuț” sau „Nelu”."
Gramatică
Gen
neutru (ca substantiv), adjectiv invariabil ca gen
Plural
hipocoristici (adjectiv), hipocoristice (substantiv)
Articulat
hipocoristicul (substantiv)
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Ca substantiv, este neutru, pluralul fiind hipocoristice.
Expresii și locuțiuni
formă hipocoristică — variantă alintată a unui nume propriu sau a unui cuvânt
Etimologie
Din franceză hypocoristique, care provine din grecescul hypokoristikos (de la hypokorizesthai – a alinta).
Se scrie corect: Se scrie hipocoristic, cu „h” inițial și „i” după „h”, nu „hipocoristic” cu „i” dublu. Atenție la diftongul „co” – nu „hipocoristic” cu „c” dublu.