hipocentrusubstantiv
hi-po-cen-tru
Definiții
substantiv neutru
1Punctul din interiorul Pământului de unde se produce un cutremur; focar seismic.
„Hipocentrul cutremurului a fost localizat la o adâncime de 100 de kilometri."
Gramatică
Se folosește frecvent în geologie și seismologie. Pluralul este hipocentre.
Etimologie
Din franceză hypocentre, compus din grecescul hypo- (sub) și kentron (centru).
Se scrie corect: Se scrie hipocentru, cu 'h' la început și cu 'u' la final, nu 'hipocentr'.