hățuiverb
hă-țui
Definiții
verb tranzitiv
1a trage de hățuri (curelele de la căpăstrul calului) pentru a-l opri sau a-l îndruma
„Călărețul a hățuit calul înainte de obstacol."
verb tranzitiv (figurat)
2a ține pe cineva sub control, a-l domina sau a-l împiedica să acționeze liber
„Directorul a hățuit echipa pentru a evita greșelile."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu hățuiesc, tu hățuiești, el hățuiește; participiul: hățuit.
Expresii și locuțiuni
a hățui pe cineva — a ține pe cineva sub control, a-l disciplina
Etimologie
Din substantivul 'hăț' (cureaua de la căpăstru), de origine probabil slavă sau turcă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'h' și cu 'ț' înainte de 'ui': hățui. Nu confunda cu 'hăț' (substantiv).