harfăsubstantiv
har-fă
Definiții
substantiv feminin
1Instrument muzical cu coarde, de formă triunghiulară, care se cântă ciupind coardele cu degetele.
„Ea cântă la harfă în orchestra școlii."
Gramatică
Articol nehotărât: o harfă. Pluralul: harfe. La genitiv-dativ: harfei.
Sinonime
harpon (învechit, dar rar folosit pentru instrument)
Etimologie
Din franceză harpe, care provine din latină harpa, de origine germanică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu 'ă' la final, nu 'harfa' fără cratimă. Greșeală frecventă: 'harfă' scris 'harfa' fără diacritice.