hăpăitsubstantiv
hă-pă-it
Definiții
substantiv neutru
1acțiunea de a hăpăi; înghițire grăbită și zgomotoasă a mâncării sau a băuturii
„Hăpăitul lui la masă îi enerva pe toți."
Gramatică
Se folosește mai ales la singular; pluralul este rar.
Sinonime
înghițiturămolfăithăpăială
Antonime
rume-găitmestecare lentă
Etimologie
Derivat din verbul a hăpăi, de origine onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu ă și â: hăpăit, nu 'hăpait' sau 'hapait'.