habitatsubstantiv
ha-bi-tat
Definiții
substantiv neutru
1Mediul natural în care trăiește o specie de plante sau de animale, cu condițiile specifice de viață.
„Panda își are habitatul în pădurile de bambus din China."
substantiv neutru
2Locul obișnuit de trai al unei comunități umane, considerat din punct de vedere al condițiilor de viață.
„Oamenii preistorici își construiau habitatul în peșteri."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este 'habitate'. Se folosește frecvent în biologie și ecologie.
Expresii și locuțiuni
habitat natural — Mediul în care o specie trăiește în mod natural, fără intervenția omului.
Etimologie
Din franceză 'habitat', care provine din latină 'habitat' – 'el locuiește', de la verbul 'habitare' (a locui).
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu 't' la sfârșit, nu 'habitat' cu 'd'.