habitaclu - definiție, sinonime, exemple

DEX › habitaclu

habitaclusubstantiv

ha-bi-ta-clu

Definiții

substantiv neutru

1În arhitectura antică, încăpere principală dintr-o locuință romană, folosită ca sală de primire și de ședere.

„În centrul habitaclului se afla un bazin pentru colectarea apei de ploaie."

substantiv neutru

2Spațiu interior al unui vehicul (mașină, avion, navă) destinat ocupanților.

„Habitaclul mașinii este proiectat pentru confortul pasagerilor."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

habitacluri

Articulat

habitaclul

Se declină ca un substantiv neutru cu plural în -uri. Articolul nehotărât: un habitaclu.

camerăîncăperesalăcabina

Din latină habitaculum (locuință, sălaș), derivat din habitare (a locui).

Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu 'u' final: habitaclu, nu 'habitacul' sau 'habitaclu' cu 'i' după 'c'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.