guturaisubstantiv
gu-tu-rai
Definiții
substantiv neutru
1Inflamație acută a mucoasei nazale, însoțită de secreții și strănut; răceală ușoară.
„Am prins un guturai și nu mai pot respira pe nas."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar, dar corect.
Sinonime
răcealăcorițărinoree
Expresii și locuțiuni
a-i veni guturaiul — a răci, a face o răceală ușoară
Etimologie
Din slavă sau bulgară, legat de verbul a gutura (a răguși), cu sensul de răceală.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' la început, nu 'guturai' cu 'gh' – atenție la diacritice: guturai (nu guturăi).