gonitorsubstantiv
go-ni-tor
Definiții
substantiv masculin
1Cal de curse sau de alergare, folosit pentru întreceri sportive.
„La hipodrom, gonitorul a câștigat cursa cu o lungime în față."
substantiv masculin
2Persoană care gonește sau urmărește pe cineva, adesea în context de vânătoare sau urmărire.
„Gonitorul a urmărit vulpea prin pădure până la culcuș."
Gramatică
Formă rară, derivată de la verbul 'goni'. Se folosește mai ales în limbajul sportiv sau literar.
Expresii și locuțiuni
a fi gonitor — a fi rapid, a alerga mult
Etimologie
Derivat din verbul 'goni' (a alunga, a urmări) cu sufixul '-tor', de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'o', nu 'gonitor' cu 'gh'.