gnomicadjectiv
gno-mic
Definiții
adjectiv
1Care are caracter de maximă, de sentință; care exprimă adevăruri generale, învățături morale într-o formă scurtă și memorabilă.
„Proverbele sunt expresii gnomice ale înțelepciunii populare."
adjectiv
2Referitor la gnomi sau la genul gnomic (în literatură, un gen de poezie sentențioasă).
„Poezia gnomică a fost cultivată în literatura greacă antică."
Gramatică
Adjectiv invariabil la feminin (gnomică), plural: gnomici (masc.), gnomice (fem.).
Expresii și locuțiuni
timp gnomic — În gramatică, timp verbal care exprimă o acțiune fără timp determinat, folosit pentru adevăruri generale (ex. prezentul gnomic).
Etimologie
Din franceză gnomique, care provine din greacă gnōmikos, de la gnōmē (sentință, maximă).
Se scrie corect: Se scrie cu g inițial, nu cu j: gnomic, nu jnomic. Atenție la grupul de litere 'gn'.