genunchisubstantiv
ge-nunchi
Definiții
substantiv masculin
1Parte a piciorului, situată în dreptul articulației dintre femur și tibie, care permite îndoirea și întinderea membrului inferior.
„Copilul și-a julit genunchiul când a căzut de pe bicicletă."
substantiv masculin
2În mod figurat, poziție de rugăciune sau de supunere, când stai în genunchi.
„S-a rugat în genunchi pentru sănătatea familiei."
Gramatică
Formează pluralul cu același cuvânt, dar cu articol hotărât: genunchii. Este un substantiv cu forme neregulate la plural: genunchi (nu genunchiuri).
Sinonime
rotulăarticulație
Expresii și locuțiuni
a sta în genunchi — a fi într-o poziție de rugăciune sau de supunere
a-i tremura genunchii — a-i fi frică sau emoționat
Etimologie
Din latină genuculum, diminutiv al lui genu (genunchi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'g', nu 'genunche' sau 'genunchiu'. Atenție la plural: genunchi, nu genunchiuri.